Gardienii Destinului
13 Mar 2011 Scrie un comentariu
in film, highlight of the day, zilnic
La Voluntari nu a fost curent electric astazi. Ceea ce a insemnat, bineinteles, ca nu am avut nici apa curenta, ca doar pompele nu functioneaza cu puterea gandului 
Asa ca eu si A. am fost nevoiti(vaaai, ce trist) sa ne organizam un program in afara casei. Cum de altfel ar trebui sa facem mult mai des, ca doar suntem tineri si avem nevoie de motivare, de experiente variate, si mai ales, de timp petrecut impreuna in moduri variate. Asa ca astazi dupa-masa am ales:
Filmul e bazat pe o nuvela scrisa de Philip K. Dick, pe care-l iubeam in adolescenta mea populata de eroi ai romanelor stiintifico-fantastice( pe care, in secret, le iubesc si acum 
. O viziune alternativa a ideii de divinitate, numita, de dragul atitudinii “politically correct”, presedinte. Si, remarc, tot pentru a fi politically correct, au inserat si un inger negru printre pleiada de gardieni ai destinului. Pentru mine, si spun asta fara a fi citit recenzii ale peliculei, a fost un film religios, si am ales sa-l privesc ca atare. In sensul in care vreau sa cred ca, acolo sus, cineva mai intelept si mai puternic decat noi ne traseaza niste directive, niste drumuri bine delimitate pe care sa mergem, nu orbeste, ci folosindu-ne de poruncile pe care El ni le-a dat ca sa alegem intre bine si rau. Desi ideea care transpare plenar este ca noi suntem artizanii destinelor noastre, eu imi reiterez convingerea ca suntem alesi inca dinainte de a ne naste si ca parcursul nostru e construit cu grija de Dumnezeul care ne iubeste. Pe mine m-a impresionat cel mai mult momentul in care personajele au participat intr-o scena la ilustrarea expresiei “daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece”. Si asta, pentru ca, de multe ori in viata, fie pieredem pe cineva drag, fie suntem nevoiti sa renuntam la el, insa, de putine ori, in suferinta care urmeaza pierderii, ne gandim ca asta era menit sa se intample, poate, inca dinainte ca persoana respectiva sa fi aparut in viata noastra.
Daca as fi stiut mai multe despre acest film, nu l-as fi ales ca “film de duminica”. Nu-mi pare rau ca l-am vazut, insa acum o sa trebuiasca sa privesc ceva mai lejer ca sa pot sa-mi scot din minte greutatea pe care mi-a lasat-o.
vineri-nevoia de profunzime
12 Mar 2011 Scrie un comentariu
in film, highlight of the day, zilnic
nu stiam in ce parte sa ma intorc si la ce sa (nu) ma gandesc vineri seara cand am ajuns acasa, un fel de “du-te incolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace”. pe de o parte e neplacuta si starea asta de expectativa continua, de croiala de scenarii si de lipsa a unei realitati pe masura imaginatiei mele bogate- e URAT si greu de suportat sa fii de unul singur cand nu pentru asta ai semnat 
Poate ca n-am fost atenta la scrisul cu caractere mici din josul paginii…
Oricum, vinerea asta am vazut:
Nu-mi place sa folosesc cuvantul “capodopera”cand ma refer la o realizare artistica, in fond nu sunt decat o amatoare de cinema/teatru. Dar daca l-as folosi , m-as referi la filmul pe care l-am vazut aseara. A fost impresionant- modul in care a fost adresata latura psihologica a defectului de vorbire, perseverenta cu care prietenul logoped a urmat terapia lui neconventionala, rezultatul eforturilor lui Lionel in reusita discursului lui Bertie…merita vazut!ba chiar l-as mai vedea o data daca as avea timp!
sambata de film
20 Feb 2011 Scrie un comentariu
in film, highlight of the day, zilnic
Doi prieteni minunati, tineri la suflet, joviali si, lucru ciudat, dornici sa petreaca seara de sambata in compania noastra, ne-au insotit la “No strings attached”.
Bineinteles, la inceput nu am avut intentia sa mergem la “fara obligatii”, care se anunta un chickflick usurel, fara prea multe situatii neprevazute. PRima alegere a grupului, “Green Hornet”cu Cameron Diaz si un supererou care face figuri de kungfu, a fost concediata din start de partea feminina a grupului. In ciuda protestelor lui V., care mai avea putin si renunta intru totul la seara de film, concedierea a fost definitiva. Urmatorul pe lista posibilitatilor a fost “Black Swan”, la care NU-ul definitiv a fost provocat de insinuarea mea ca, la un moment dat, in film, personajului principal i-ar creste aripi de lebada- pai ce, e poveste de adormit copiii?!
Toate discutiile noastre aprinse, in contradictoriu au dus in final la singura alegere (viabila din punctul de vedere al orei) – si n-a fost una proasta. Mie personal mi-au placut comicul de situatie, de dialog, si chiar si scena putin cam siropoasa pentru gustul altora, in care cei doi protagonnisti hotarasc, in sfarsit, sa formeze un cuplu.
HoD:chocolate muffins
28 Mar 2010 2 comentarii
in "lucruri de facut intr-o dupa amiaza ploioasa", film, highlight of the day, zilnic Etichete:"a good woman", Helen Hunt&Scarlett Johansson, muffins
in seara asta, in ordinea care urmeaza:
- urmarit fimul “A Good Woman”( din 2005, o perioada din viata mea cand filmele si uitatul la TV nu erau o prioritate- de aceea nu stiam nimic despre el)- cu Helen Hunt si Scarlett Johansson, mi-a placut foarte mult( o punere in scena a faimoasei scrieri a lui Oscar Wilde “LAdy WIndermere’s Fan)
- mobilizat forte pentru gasirea de resurse in gospodarie, in scopul producerii catorva tavi de briose, in momentul in care am realizat ca nu am ce-mi trebuie, am reusit sa ma extrag din canapea(foarte primitoare si greu de parasit, mai ales pe ploaia torentiala de afara) si la final, dupa vreo doua ore, iata rezultatul:
Inca ii mai multumesc prietenei mele Malin, care mi-a facut cadou una dintre cele mai cuprinzatoare carti de bucate, de mare angajament si ajutor atunci cand pornirea de a gati nu mai poate fi stapanita.
seara de film
08 Feb 2010 Scrie un comentariu
in film, zilnic Etichete:"Everybody's fine", De Niro/Drew Barrymore
Asta am patit-o pentru ca am ales un film pe baza posterului de presentare. Iata-l:
Privindu-l, am vazut doi actori care in general nu m-au dezamagit cu performantele lor(Robert de Niro si Drew Barrymore), am perceput actiunea ca una lejera, de comedie romantica, exact genul pe care voiam sa-l urmaresc intr-o dupa-masa spre seara de duminica. EI bine, nu! Si de acum inainte o sa ma informez mai bine asupra unui film inainte sa-l aleg- deoarece acesta, pe langa titlul inselator(“Toata lumea se simte bine”), mai da si o impresie gresita in prezentare- cum ca ar fi usor de digerat. Hmmm… a fost atat de trist incat la un moment dat am inceput sa plang- nu am de gand sa-l povestesc in intregime, insa trebuie sa subliniez cateva repere. De Niro e un tata de 4(patru) copii maturi, doi baieti si doua fete, pe care-i tot asteapta sa vina sa-l viziteze, el fiind pensionar. Nimic neobisnuit- insa in momentul in care se decide sa-i surprinda aparandu-le la usa si este respins de fiecare in parte, atunci mi-am dat seama cat de trista e povestea, cat de apropiata de vietile noastre, cat de reala si dureroasa.
Inainte de a urmari filmul din 2009, am aflat ca e un remake dupa “Stanno tutti bene” din 1990- asta a fost un alt criteriu pe baza caruia am ales sa-l vad. Iubesc filmele italienesti, mi se pare ca redau fidel vitalitatea si umorul acestui popor, chiar si filmele concepute ca apartinand genului dramatic pot sa aiba sclipiri amuzante. Insa de asta data am fost complet DEZAMAGITA! Nu sunt critic de film, doar un consumator fara prea multe cunostinte tehnice, insa nu as recomanda filmul pentru nici un moment al saptamanii, cu atat mai putin pentru ziua de duminica.
addendum
10 Mai 2009 Scrie un comentariu
si ca sa fie weekendul perfect: film( nu foarte tarziu, ca sa ajung acasa si sa mai am timp sa pun la punct detaliile saptamanii ce urmeaza)- “Duplicity” cu Clive Owen si Julia ROberts. I-am simtit lipsa lui A. in timpul filmului, e obicei cand e vorba de o intriga, mintea lui care aluneca intre cu totul alte tipare fata de a mea e capabila sa descifreze complotul.
castigatorii de Oscar
23 Feb 2009 Scrie un comentariu
Obisnuiam sa astept cu sufletul la gura, mai ales in prima jumatate a anilor ’90, seara premiilor Academiei. Desi in oraselul in care locuiam nu erau decat 3 cinematografe, le frecventam asiduu, iar cunostintele mele despre filme erau vaste, depasindu-le ocazional pe cele despre materiile scolare, evident mai putin interesante. Asta din pricina ca, asa cum am mai scris in postul despre “Curious incident of the Dog in the Nighttime”, am tendinta de a ma proiecta in actiunea fictiunii care se desfasoara in fata ochilor mei. Devin pirat/ beduin/ explorator/detectiv cu usurinta(a se remarca, nu sunt niciodata zana/printesa/ regina/mireasa etc). De asta-mi plac mult filmele si asteptam cu nerabdare sa aflu cine fusese decretat cel mai bun actor, sau care era filmul anului.
Bineinteles, aceasta senzatie de nerabdare, expectativa, surpriza s-a pierdut acum, ajungand ca la a 81-a editie(adica aceea de ieri) sa nu mai am nici o dorinta de a urmari aceasta festivitate.Cu toate astea vreau sa-mi exprim dezamagirea ca Meryl Streep nu a castigat best actress, desi nu am nimic cu performanta lui Kate WInslet in “The Reader”. Iar Benjamin Button cu siguranta merita mai mult decat un singur premiu pt machiaj- care este EXTRAORDINAR oricum. M-a incantat sa vad ca Sean Penn a luat premiul pentru rolul din “Milk”, iar recompensa primita de Penelope Cruz mi se pare pe masura talentului ei.
