NorthEastern Romania+Bombay(India)=wonderful friendship
08 Mai 2011 Un comentariu
in highlight of the day, Namaste India, Rebeca, zilnic
astazi am petrecut o zi de neuitat in compania familiei mele care a reusit sa ajunga cu mic(Rebeca) si mare (mama, Ela, Bogdan), la o de mult planuita intalnire cu parintii lui Vijay, dragul nostru prieten din India, naturalizat si transplantat, via Campulung Muscel, in mijlocul Bucurestiului. cu mare buucurie ne-am deschis casa si inimile pentru a primi niste oameni calzi, minunati, zambitori, care iubesc viata si manifestarile ei, copiii, formele dumnezeirii care ne inconjoara, si care, mai presus de toate, au dragostea de a trece peste diferente de viziune, de cultura si limba pentru a sarbatori o prietenia copiilor lor.
small reminder:
HoD: preValentine
13 Feb 2011 Scrie un comentariu
in amintiri, highlight of the day, Namaste India, zilnic
La inceput a fost ideea prietenilor mei dragi Vijay si T., care si-au exprimat tristetea ca nu ne mai vedem atat de des in formula extinsa, si ca, de fiecare data cand incercam sa stabilim vreo intalnire 1:1 nu ne iese. Acum cateva luni bune, samanta din care a incoltit gandul era o reuniune fara pretentii, intr-un cadru in care, preferabil, nimeni sa nu aiba vase de spalat la final. Apoi, au venit sarbatorile, unii am plecat, altii ne-am intors catre familii, si gandul a ramas plutind, dar neabandonat. Pana cand Vijay, energia mobilizatoare, ne-a strans impreuna intr-un fel de sarbatoare a prieteniei dintre noi, dar si a iubirii- simbolic reprezentata de ziua Sf. Valentin. Pe care, vreau sa precizez, ca n-o sarbatorim in mod evident, si ca atare- pentru mine si A., Valentine’s Day e in fiecare zi cand avem privilegiul de a fi impreuna.
Asa ca, aseara, cu mic cu mare, am ajuns intr-un loc plain de farmec, unde m-am simtit exact ca acasa- Ramayana Cafe-
Si multumita lui Vijay, am chiar si o fotografie- in care, bineinteles, eu sunt in ROZ 
HoD: yoga morning
06 Feb 2011 Scrie un comentariu
in highlight of the day, Namaste India, yoga, zilnic
De cand tot spun ca ma duc la ora de yoga de la Bucharest Hubb- de vreo trei luni bune, se de tot atata timp parca se iveste altceva. Azi, multumita prietenei mele Isabela, am reusit sa ajung si astfel sa regret timpul pe care l-am petrecut in scuze, in loc sa frecventrez acest curs. Mi s-a parut foarte accesibil, in sensul in care un incepator nu are flexibiliatea si determinarea de a urma exercitiile pana la capat-nu sunt dificle nici greu de sustinut. Iar atmosfera a fost tare placuta- oameni frumosi, dornici sa zambeasca, sa atinga o stare de relaxare si confort care sa transpara si inafara mintii/interiorului lor. Asa ca sunt sigura ca voi mai scrie despre experienta asta- pentru inceput, un pont extraordinar, pe care mi-as fo dorit sa-l am de cate ori ma scot de pe curs atacurile mele de panica, este ca in momentele extreme, trebuie sa incerc ca practic respiratia abdominala, din adancul plamanilor. Si, tot pentru astfel de momente, Avisek ne-a aratat cateva miscari simple care sa destinda cutia toracica, indepartand compresiunea si astfel punand capat crizei de panica.
HoD: Namaste
17 Oct 2010 Scrie un comentariu
in highlight of the day, Namaste India, zilnic
Prietenii mei Vijay &I. m-au invitat la aceasta manifestare culturala care a avut loc pe parcursul mai multor zile, si in care unul dintre ei a fost implicat trup si suflet, cu scopul unic al popularizarii culturii indiene in Romania.
Nu am reusit sa ajung la toate activitatile organizate, ci doar la targul de la Afi Palace(unde am stat cateva ore si la plecare-mi parea rau), la avanpremiera de la Agra Palace(desi nu mananc in general mancare condimentata, de data asta am facut o exceptie, era delicios condimentata cu ghimbir si cumin), si aseara, la Sala Rapsodia a teatrului Ion Creanga, unde s-a desfasurat Gala de final, cu muzica, dans, poezie, totul live(foarte ciudat, in vremurile in care la multe concerte e de ajuns sa aduci cateva boxe, un calculator performant care face singur muzica si gata).
Eu n-am calatorit niciodata in India. Bineinteles, cunosc cateva persoane apropiate care au facut-o si mi-au povestit amanuntit, din perspectiva lor, cum a fost. Nici nu m-am uitat vreodata la filme indiene. Ceea ce stiu despre India e de la canalele specializate in documentare si din carte de geografie/istorie. Aseara insa am avut o viziune foarte clara a ceea ce inseamna viata oamenilor de acolo- multa culoare, veselie, muzica alerta, gesturi diafane si pline de gratie, o intelegere profunda a omului ca parte dintr-un tot, dintr-o energie vitala care cuprinde si oameni, si plante si animale, vietuitoare umane si non-umane. Ceea ce m-a fascinat a fost ca, in afara de una dintre dansatoare, nici una nu provenea din India, toate erau romance. Prin urmare, desi nu aveau cum sa invete despre dans, civilizatie, muzica in familie, sau la scoala, sau in societate, erau foarte pricepute in ceea ce faceau, simteau ritmul si intr-adevar spuneau o poveste cu miscarile executate in timpul dansului. Astfel, desi spectacolul a durat 2 ore, nu am avut timp sa ma plictisesc, nu au existat momente ciudate sau trenante. Multumesc tuturor celor care au muncit din greu pentru a aduce o bucatica de civilizatie indiana la viata in mijlocul Bucurestiului.
