NorthEastern Romania+Bombay(India)=wonderful friendship
08 Mai 2011 Un comentariu
in highlight of the day, Namaste India, Rebeca, zilnic
astazi am petrecut o zi de neuitat in compania familiei mele care a reusit sa ajunga cu mic(Rebeca) si mare (mama, Ela, Bogdan), la o de mult planuita intalnire cu parintii lui Vijay, dragul nostru prieten din India, naturalizat si transplantat, via Campulung Muscel, in mijlocul Bucurestiului. cu mare buucurie ne-am deschis casa si inimile pentru a primi niste oameni calzi, minunati, zambitori, care iubesc viata si manifestarile ei, copiii, formele dumnezeirii care ne inconjoara, si care, mai presus de toate, au dragostea de a trece peste diferente de viziune, de cultura si limba pentru a sarbatori o prietenia copiilor lor.
small reminder:
astfel a disparut inamicul public numarul 1
03 Mai 2011 Scrie un comentariu
in zilnic
de trei zile-ncoace aud numai teorii ale conspiratiei legate de moartea teroristului Bin Laden. Unde ma uit, unde-mi prinde urechea o discutie, iaca si subiectul capturarii si uciderii- bravo CIA, minunata strategie, Barack Obama!- lui OBL. Acum, eu provenind dintr-o tara in care increderea populatiei in presa este aproape de alarmanta cota de 0(zero), in mod evident ca tind sa neg faptele prezentate cu netarmurita bravada de majoritatea televiziunilor. Insa, cu mare uimire, am constatat citind ziarele respectabile din strainatate(din Suedia, din Italia), ca nici oamenii de acolo nu sunt prea miscati de ceea ce incearca sa ne vanda americanii ca si mare reusita a serviciilor secrete. Comentariile “marilor”analisti de pe canalele comerciale din Romania fac deliciul serilor mele tarzii in fata televizorului.
Am doar o singura intrebare in toata mascarada care se desfasoara in fata ochilor nostri- de ce, daca marele inamic al lui Osama era poporul american, al-Qaida a anuntat ca a pus o bomba in Europa? Acum, inteleg, ca marile puteri ale Europei sunt aliate SUA, dar, daca tot voiau sa extermine raul din radacina, de ce aici la noi si nu la ei? intreb si eu, de curiozitate…semnat, un chibit al enigmelor teroriste(nedezlegate) contemporane
UNUMAI
01 Mai 2011 Scrie un comentariu
in highlight of the day, zilnic
nemuncitoresc de aceasta data, cazand intr-o zi de duminica. Lucru care nu a impiedicat de cei 40.000 de romani, estimati de posturile nationale de stiri, sa mearga pe litoral si sa se distreze in pur stil romanesc. Nu comentez stilul de distractie- ci enumar ce am vazut la jurnalele de stiri:
- domnisoare euforice care nu pareau sa tina la bautura, data fiind pozitia tolanit rasturnata din care dadeau interviu spunand “E foarte tare la mare, cul si foarte fani!”( am banuit eu ca asta inseamna ceva de bine)
- domnii cu ochii umflati de mahmureala care sustineau ca sunt eroi deoarece reusisera sa termine o intreaga damigeana de bautura pe care o aratau mandri la camera, declamand “Tovarasii nostri care nu stie sa se distreze sa nu mai vina la mare data viitoare decat daca tine la distractie !!”‘ ( in your face, Romanian tongue)
- niste (cred eu) femei cocotate pe un piedestal de bar, scuturandu-se pe ritmuri alerte- cred ca erau femei deoarece nu am vazut decat reprezentativul gluteus maximus
- parte din sarbatoarea de UNUMAI fac, de cativa ani, si scenele cu cucoane isterizate, plecate in vilegiatura la bulgari, cucoane, care, surprinse ca nu mai pot lasa masina pe peluza ca la Bucuresti, incep sa faca tot soiul de scene doar-doar or capata inapoi autovehiculul, asta, bineinteles, fara sa plateasca taxa de recuperare
Si asa, la vara o sa fie cald! Pentru ca, stim cu totii, odata cu sarbatoarea de UNUMAI s-a deschis oficial sezonul la mare!
PS la 5:24, ora mea de meditatie la esenta vietii(prin urmare eram treaza:- cutremur de 4,9 richter, simtit si la Bucuresti. si, da, simtit si la mine acasa, unde nu eram decat eu…
sfarsit de saptamana
30 Apr 2011 Scrie un comentariu
in highlight of the day, zilnic
cu soare, petrecere de copii, relaxare, mult aer curat si ganduri care se napustesc pe orizontul meu clar exact cand mi-e lumea mai draga. sfatul meu pentru oamenii care se plang de lucrurile urate din viata lor este sa nu enumere problemele ci sa gaseasca solutiile. Pacat ca nu reusesc sa-mi servesc pastilele de intelepciune chiar mie. Cu alte cuvinte, daca e atat de greu de suportat sa fii singur mereu si sa nu ai cu cine schimba o vorba, la ce ajuta sa te gandesti la asta, pana cand gandul trenant nu te mai lasa sa functionezi in parametri normali? nu e mai usor sa gasesti o solutie- mai ales cand e asa aproape? recunosc ca e absurd, in contemporanul dominat de comunicare excesiva, sa te plangi de lipsa unui partener de conversatie…
poate ca e greu sa gasesc unul tocmai pentru ca, din pricina comunicarii in exces, nimeni nu-si mai pune sufletul pe tava asa usor,de teama ca va fi ridiculizat. sau poate pentru ca, noi toti, suntem, in lumea asta mare si suprapopulata, “impreuna singuri”. Da, e mai suportabil gandul asta.
cea mai mare bucurie-Invierea Domnului!
19 Apr 2011 Scrie un comentariu
in zilnic
si in acest an, multumita lui Dumnezeu, lucurile s-au aranjat in asa fel incat sa putem fi alaturi de oameni care inseamna atat de mult pentru noi. Intr-un loc minunat, departe de grijile si tumultul vietii noastre cotidiene. Sigur o sa venim cu bateriile incarcate- si cu multe poze, sper!
Pan-atunci:
the fountain of youth lies within my own self
16 Apr 2011 Scrie un comentariu
in zilnic
astazi mi-am gasit in sfarsit bascheti la pret rezonabil, gratie prietenului meu vechi FBK.
mi i-am dorit de multa vreme, dar nu am avut niciodata vreme sa cutreier orasul dupa ei. asa ca astazi de dimineata, cu “big boy in tow”am plecat/am cumparat/ne-am intors-pacat ca orasul devine atat de aglomerat in perioadele de sarbatoare, iti taie orice chef sa mai pleci prea curand.
Easter Egg Hunt and Costume Party
15 Apr 2011 Scrie un comentariu
in zilnic
asa ca nu puteam rata ocazia sa imprumut peruca si sa ma costumez si eu!
Paste fericit tuturor!
PS si mie vacanta frumoasa!
Gardienii Destinului
13 Mar 2011 Scrie un comentariu
in film, highlight of the day, zilnic
La Voluntari nu a fost curent electric astazi. Ceea ce a insemnat, bineinteles, ca nu am avut nici apa curenta, ca doar pompele nu functioneaza cu puterea gandului 
Asa ca eu si A. am fost nevoiti(vaaai, ce trist) sa ne organizam un program in afara casei. Cum de altfel ar trebui sa facem mult mai des, ca doar suntem tineri si avem nevoie de motivare, de experiente variate, si mai ales, de timp petrecut impreuna in moduri variate. Asa ca astazi dupa-masa am ales:
Filmul e bazat pe o nuvela scrisa de Philip K. Dick, pe care-l iubeam in adolescenta mea populata de eroi ai romanelor stiintifico-fantastice( pe care, in secret, le iubesc si acum 
. O viziune alternativa a ideii de divinitate, numita, de dragul atitudinii “politically correct”, presedinte. Si, remarc, tot pentru a fi politically correct, au inserat si un inger negru printre pleiada de gardieni ai destinului. Pentru mine, si spun asta fara a fi citit recenzii ale peliculei, a fost un film religios, si am ales sa-l privesc ca atare. In sensul in care vreau sa cred ca, acolo sus, cineva mai intelept si mai puternic decat noi ne traseaza niste directive, niste drumuri bine delimitate pe care sa mergem, nu orbeste, ci folosindu-ne de poruncile pe care El ni le-a dat ca sa alegem intre bine si rau. Desi ideea care transpare plenar este ca noi suntem artizanii destinelor noastre, eu imi reiterez convingerea ca suntem alesi inca dinainte de a ne naste si ca parcursul nostru e construit cu grija de Dumnezeul care ne iubeste. Pe mine m-a impresionat cel mai mult momentul in care personajele au participat intr-o scena la ilustrarea expresiei “daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece”. Si asta, pentru ca, de multe ori in viata, fie pieredem pe cineva drag, fie suntem nevoiti sa renuntam la el, insa, de putine ori, in suferinta care urmeaza pierderii, ne gandim ca asta era menit sa se intample, poate, inca dinainte ca persoana respectiva sa fi aparut in viata noastra.
Daca as fi stiut mai multe despre acest film, nu l-as fi ales ca “film de duminica”. Nu-mi pare rau ca l-am vazut, insa acum o sa trebuiasca sa privesc ceva mai lejer ca sa pot sa-mi scot din minte greutatea pe care mi-a lasat-o.
vineri-nevoia de profunzime
12 Mar 2011 Scrie un comentariu
in film, highlight of the day, zilnic
nu stiam in ce parte sa ma intorc si la ce sa (nu) ma gandesc vineri seara cand am ajuns acasa, un fel de “du-te incolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace”. pe de o parte e neplacuta si starea asta de expectativa continua, de croiala de scenarii si de lipsa a unei realitati pe masura imaginatiei mele bogate- e URAT si greu de suportat sa fii de unul singur cand nu pentru asta ai semnat 
Poate ca n-am fost atenta la scrisul cu caractere mici din josul paginii…
Oricum, vinerea asta am vazut:
Nu-mi place sa folosesc cuvantul “capodopera”cand ma refer la o realizare artistica, in fond nu sunt decat o amatoare de cinema/teatru. Dar daca l-as folosi , m-as referi la filmul pe care l-am vazut aseara. A fost impresionant- modul in care a fost adresata latura psihologica a defectului de vorbire, perseverenta cu care prietenul logoped a urmat terapia lui neconventionala, rezultatul eforturilor lui Lionel in reusita discursului lui Bertie…merita vazut!ba chiar l-as mai vedea o data daca as avea timp!
a venit deja martie????
26 Feb 2011 Scrie un comentariu
in zilnic
nici nu mi-as fi dat seama daca nu m-ar fi intrebat cineva de Martisoare. m-am uitat lung, curioasa de ce ar vrea un om sa cumpere asa ceva cand, la urma urmei, mai e atat de mult pana atunci. atat de mult? cam vreo doua zile, aproximativ. incep, incet, incet, s-o cred pe mama care-mi spune mereu ca zilele au 16 ore si ca, intr-un fel, ceasurile nu mai reusesc sa redea fidel trecerea timpului. desi inca mai am dubii cu privire la subiectul asta, recunosc ca nu am nici o alta explicatie pentru ritmul nebunesc in care se succed zilele, lunile, anii- ca “up-side”, asta poate insemna ca nu am imbatranit atat cat arata calendarul
A s-a intors din Slovacia, unde a stat aproape toata saptamana-dar, ciudat, mi s-a parut ca a plecat dimineata si s-a intors seara.
Am intalnit acum doua zile o cunostinta care a nascut anul trecut in august. A plecat in concediu prenatal in iunie-iulie. Cand am vazut-o, am avut convingerea ca nu a trecut nici macar o saptamana de cand a plecat, nici vorba de 7 luni…Culmea, si ea mi-a spus acelasi lucru.
Ca sa nu mai spun ca, incarcandu-mi pe Picasa poze din vacantele anului trecut, am avut distincta senzatie ca parca ieri m-am intors din locurile acelea. Daca nu e o explicatie stiintifica pentru asta, atunci sigur creierul meu inventeaza o alta dimensiune a realitatii…
In alta ordine de idei, la LL Central(adica la locul meu de munca)- adulti si copii sunt efectiv decimati, pusi in genunchi si obligati sa stea la orizontala cu termomentrul atasat de diverse parti ale corpului din cauza unei chestii bizare, aparent o raceala care se manifesta cu febra, foarte rar cu tuse sau rinita- insa febra e constanta, enervanta si inselatoare, chiar cand crezi ca ti-a trecut, revine trantindu-te la pat si dandu-ti o dorinta nemasurata de SOMN. cand esti copil, asta nu e o problema. Ca adult, mai grav e ca trebuie sa performezi optim cateva ore bune pe zi, lucru practic imposibil cand nu-ti doresti decat sa dormi. Sper ca dupa weekend sa se intoarca toti cei chinuiti mai bine de o saptamana de boala asta stupida. POate ca martie o sa vina cu soare si caldura, si o sa putem sa trecem peste evenimentele astea neplacute
